S-a veștejit partidul interesului național. Din tot circul trădărilor a rămas o imagine sordidă: o gașcă de figuri compromise, adevărați „siniștri” ai scenei politice, propuse cu cinism pentru portofolii esențiale. Guvernul Adrian Veștea s-a prăbușit lamentabil la votul de învestitură din 22 iunie 2026, dar nu înainte ca aceste nominalizări să expună, fără milă, degradarea unei clase politice care tratează românii ca pe sclavi. În loc de profesioniști credibili, formula propusă a adus în prim-plan relicve și oportuniști cu dosare grele. Sorin Cîmpeanu, trimis la Apărare, rămâne simbolul aroganței. Plagiat masiv în 2006 cu 92 de pagini copiate aproape integral dintr-un curs al altor autori, dezvăluit de Emilia Șercan. A demisionat din Educație sub presiune publică, dar a revenit ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Trimiterea sa la un minister strategic a fost o palmă dată bunului simț și exigențelor de integritate. Romeo Lungu, propus la Dezvoltare, a reprezentat culmea imposturii. CV-ul său inventa un colegiu universitar inexistent la Câmpina, iar experiența sa reală se oprea la statutul de muncitor necalificat. Avizul negativ primit în comisii a fost verdictul firesc pentru o nominalizare care sfida orice logică. Marian Neacșu, ochit pentru Interne și vicepremier, a adus cu sine o condamnare penală definitivă din 2016 pentru conflict de interese: angajarea ilegală a fiicei în biroul parlamentar. Pentru un minister care ar trebui să garanteze ordinea și integritatea, alegerea a fost nu doar iresponsabilă, ci provocatoare. Radu Marinescu (Justiție) și Ionuț Vulpescu (Cultură) au completat tabloul mizer. Primul cu o teză de doctorat plagiată în proporție de peste 50%, al doilea cu titlul retras oficial în 2019 după plagiat demonstrat. Amândoi ilustrează aceeași aroganță: regulile se aplică pentru alții, nu pentru ei. Guvernul Veștea s-a prăbușit sub greutatea propriilor compromisuri. Dependența de trădări, refuzul altor partide și avizele mixte din comisii au confirmat ceea ce era evident: o formulă lipsită de substanță și legitimitate. Dar eșecul nu șterge esența. Aceste nominalizări au dezvăluit o elită politică care calculează că „românii uită repede” și că orice scandal poate fi diluat prin manevre de culise. Realitatea este mai crudă. Românii văd clar cum interesul național a fost înlocuit cu interesul personal al unor rețele uzate. Plagiatele, condamnările și impostura academică nu sunt simple greșeli, ci simptome ale unui sistem putred, care tolerează mediocritatea și corupția morală la cel mai înalt nivel. Căderea guvernului nu rezolvă nimic fundamental. Președintele Nicușor Dan revine la consultări, dar adevărata provocare rămâne aceeași: o clasă politică obișnuită să sacrifice etica pentru supraviețuire. Fără o ruptură reală, cu standarde exigente de integritate și competență, ciclul veștejirii va continua. Iar cetățenii, cu gustul amar din ce în ce mai pronunțat, vor plăti prețul unei guvernări mediocre și instabile. România merită mai mult decât această adunătură de siniștri reciclați. Alexandru PETRESCU – CONTRE din ȚARĂ