Voi atinge acum un subiect sensibil, acela al migrației muncii. Și anume este realitate faptul că statul român ar plăti 4000 de lei pe lună (patrumiidelei) pentru un muncitor asiatic sau e un mit urban?
Se pare totuși că nu, nu este realitate ci doar un mit urban.
În primul rând pentru a se face astfel de plăți trebuie sa existe cadru legal pentru așa ceva. Nu există cadru legal care să reglementeze plățile salariilor muncitorilor străini de către statul român.
Pentru început, astfel de plăți dacă ar exista ar însemna discriminare față de muncitorii români și s-ar încălca principiul egalității de tratament în fața legii. Codul muncii spune că : în cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii. Orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat, discriminare prin asociere, hărțuire sau faptă de victimizare, bazată pe criteriul de rasă, cetățenie, etnie, culoare, limbă, religie, origine socială, trăsături genetice, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare cu HIV, opțiune politică, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală, apartenență la o categorie defavorizată, este interzisă.
Dacă o persoană străină lucrează în România, ea plătește aceleași taxe și contribuții ca orice alt salariat român și nu beneficiază automat de alte beneficii – la încadrarea în muncă – doar pentru că e imigrant. Codul fiscal la articolul 136 spune foarte că : statut de contribuabili au cetățenii români, cetățenii altor state sau apatrizii, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul ori reședința în România. Adică cetățenii străini care lucrează pe teritoriul României, plătesc taxe.
Există și situații specifice dar limitate, în care statul acorda sprijin, și anume conform Legii 122/2006, care reglementează azilul în România, există sprijin pentru persoane cu protecție internațională (refugiat). Există ajutoare pentru solicitanții de azil, dar acesta nu e „salariu” și nici nu e garantat pe termen lung. Dacă un imigrant lucrează legal în România, nu primește bani de la stat doar pentru că e imigrant sau de o anumită etnie. Poate primi ajutor temporar de integrare, dar doar dacă are statut de refugiat.
Mai mult decât atât, nici firmele care angajează muncitori din Sri Lanka, Nepal, Butan sau Pakistan nu primesc nici un fel de ajutor de la stat. Există programe de ajutorare a firmelor care angajează absolvenți de facultate, șomeri înregistrați peste o limită de vârstă, persoane liberate din penitenciar. Pentru emigranți pot exista proiecte de fonduri europene dar și acestea sunt punctuale, condiționate și pe termen scurt.
Bogdan Gabriel